3posibile motive – De ce părinţii îşi umilesc copiii

1.Repetaţi ce vi s-a spus

Nu vi s-a la şcoală cum este să fii părinte. Aţi avut însă un exemplu –proprii părinţi. Sunt sigură că, atunci când vă enervaţi şi ţipaţi la copii, vă gândiţi „ Doamne, Dumnezeule, fac exact acelaşi lucru pe care-l făceau părinţii mei şi pe care-l uram de moarte!” Aceste sintagme adânc întipărite în memorie sunt „propriul pilot automat” şi aveţi nevoie de multă prezenţă de spirit pentru a vă putea opri la momentul potrivit si a spune altceva. Unii părinţi, bineînţeles, cad în extrema cealaltă. Profund marcaţi de modul în care au fost crescuţi, îşi jură că nu îşi vor certa sau bate copiii, că  nu îi vor priva de nimic. Pericolul consta în faptul că vor exegera şi că îi vor scăpa pe copiii lor de sub control. Nu e deloc uşor, nu-i aşa?

 

2.Aţi crezut că este corect ce faceţi!

Cândva se credea că în principiu copiii cunt răi şi că tot ce puteţi face era să le spuneţi cât de răi sunt de fapt. În consecinţă, ei se ruşinau şi deveneau buni! Poate că aţi fost crescuţi în maniera aceasta. Ca părinte, nu v-aţi gândint la respectul de sine sau la nevoiea copiilor de a deveni încrezători în ei înşişi. Dacă lucrurile stau aşa, sper să vă gândiţi serioas la toate aceste, şi să începeţi poate să schimbaţi ceva….cuvintele umilitoare nu ajută la nimic!

 

3.Sunteţi la capătul puterilor

Atunci când avem probleme finaciare ori suntem suprasolicitaţi, singuri, plictisiţi, suntem mai înclinaţi să devenim distructivi prin ceea ce le spunem copiilor. Motivele sunt evidente. Atunci când se exercită presiuni de orice fel asupra noastră, corpul acumulează o tensiune care trebuie eliberată. Ne simţim bine dacă ne “răţoim” la cineva. Copiii o încaseză mai des pentru că găsim mai repede motive să ne supărăm pe ei decât pe partenerul, pe şeful nostru, pe propietarul locuninţei sau pe oricine altcineva. Este important să gândim în asemenea momente. Mă simt tensionat! Pe cine sunt cu adevărat supărat? Uşurarea pe care o simţim este de scurtă durată, de vreme ce vedem că, copilul pare că se comportă ca urmare şi mai rău, însă pe moment ne simţim uşuraţi.

Dacă acest lucru se întâmplă, este de o importanţă vitală să găsiţi o modalitate sigură de a vă descărca.

Tensiunea poate fi descărcată în două moduri:

  • 1.Prin activităţi intense, cum ar fi să bateţi o saltea, să depuneţi o muncă fizică grea, să faceţi o plimbare lungă. Nu este lucru de neglijat –multe „vieţi de copii” au fost salvate prin închiderea lor în dormitor, în timp ce părintele nervos se răcorea făcând o plimbare lungă.
  • 2.Vorbind cu un prieten, găsind afecţiune la partener, sau prin alte activotăţi cum ar fi yoga, practicarea unui sport sau masajul, care vă eliberează de stres şi îi permite corpului să se relaxeze cu adevărat.

Faceţi mai multe pentru copii ocupându-vă zilnic şi de propria persoană! Decât fiindu-le devotaţi non-stop!