Puterea și autoritatea sunt strâns legate, dar distincte. Această diferență este foarte importantă, deoarece mult timp cele două noțiuni au fost confundate și amestecate în ceea ce privește atitudinile legate de creșterea copiilor. Rezultatul acestei confuzii a fost fie că părinții au ajuns să creadă că e ”dreptul” lor să se folosească de ambele (putere și autoritate), copilul simțindu-se uneori terorizat, fie că părinții le-au respins pe amândouă, lăsând copilul amețit, într-un vid de autoritate, fără îndrumare sau orientare. Care este, deci diferența dintre putere și autoritate, fără îndrumare sau orientare. Care este, deci, diferența dintre putere și autoritate? De ce este dezirabil ca părinții să-și exploateze autoritatea părintească naturala, însă fără a recurge la putere sau forță?

Autoritatea este, desigur, o formă de putere. Ea este defenită de obicei drept putere ”legitimă” sau ”acceptată”. Puterea poate fi ”acceptată”  în două sesiuni. In primul rând, în raport, în raport cu persoana care deține puterea. In al doilea rând, puterea este acceptată în raport cu modul în care este utilizată.

Autoritatea părintescă Puterea și autoritatea: care este diferența?

Autoritatea înseamnă și asumarea rolului de lider, înseamnă să oferi îndrumare și, mai presus de toate, să accepți resposabilități. Copiii contestă, vor contesta și chiar trebuie să conteste autoritatea părintescă. Rar întâlnim un copil care face tot ce i se cere. Așadar, vor exista întotdeauna situații în care va trebuie să ne impunem autoritatea și deciziile. Cu alte cuvinte, recurgem la putere atunci caând autoritatea noastră nu funcționează, și folosim alte tehnici decât să solicităm – pur și simplu – ceva pentru a-i face pe ceilalți să facă ceea ce ne dorim.Aceste tehnici pot fi denumite instrumente de putere.

 

Instrumentele puterii părintești

Puterea este o realitate a vieții și o componentă, mai mult sau mai puțin tacită, a celor mai multe relații interumane. Puterea nu implică doar forță fizică. Oamenii se folosesc și de tehnici emoționale și verbale pentru a obține ceea ce doresc. Unii părinți sunt tentați să creadă că ei nu se folosesc de instrumente emoționale de putere pentru că nu își lovesc și nu își rănesc fizic copiii, dar se înșală. Copiii sunt sensibili la toate instrumentele de putere folosite de adulți.

Printre instrumentele de putere folosite de părinți se numără următoarele:

Fizice : lovirea, rănirea, deterioararea unor obiecte;

Verbale: mituirea, ridicularizarea, amenințarea, sarcasmul, ridicatul vocii;

Emoționale: retragerea afecșiunii, restrângerea accesului la alimente, îngradirea  libertății etc.