sa-i-dai-sau-nu-o-palma

Lovirea s-ar putea să pună capat unui comportament, însă aceasta nu este aproape niciodată cea mai bună modalitate de a opri un copil să repete o acțiune, ceea ce este un obiectiv mult mai important. Dacă ai în vedere doar incidentul propru-zis, înseamnă că vei reacționa și pedepsi în mod repetat, de fiecare dată când acțiunea respectivă are loc. Așa nu vei ajunge nicăieri. Să-i pedepsiți pe copii în acest fel nu ajută. Tot ce vor învăța este cum să se ferească, să nu fie prinși. De asemenea, această abordare nu va reuși să-i învețe să-și  schimbe comportamentul, de ce este în interesul lui să o schimbe, și nu le oferă motive suficiente pentru a dori să o schimbe. Atunci când sunt folosite prea des, pedepsele trebuie să devină din ce în ce mai dure pentru a avea efect . Pălmuirea poate deschide un drum periculos către pedepse fizice mai dure.

”Mamă, credeam că trebuie să ai grijă de mine!” – Acestea cuvinte nemuritoare au fost rostite de o fetiță de doi ani, fiind supărată și nevenindu-i să creadă când a fost pălmuită pentru prima dată. Copilul, este clar s-a simțit de-a dreptul trădat.  Asumpția fundamentată a vieții sale  ca persoană de care depinde complet pentru a supravițui o va proteja de tot ce e rău și va avea grijă de ea – s-a făcut țandări. Încrederea în mama care tocmai o lovise pentru a găsi consolare.  Aceste sentimente, dacă, nu exact aceleși cuvinte, se vor regăsi la fiecare copil pus într-o situație similară. Să-ți rănești propriul copil, iată o tentație des întâlnită, de părinți în anumite situații.  Însă acest lucru este ceva ce copilul nu va înțelege niciodată, deoarece, din perspectiva sa, se presupune că tu – părintele – trebuie să-l iubești și să ai grijă de el. Dacă tu părintele, nu ești ”de partea lui„ atunci cine altcineva să fie?  O astfel de pedeapsă marchează începutul unei rupturi care va fi din ce în ce mai greu de vindecat. Dacă un copil ajunge să creadă că nu îți pasă de el, atunci lui de ce i-ar păsa de părerile tale.

!!!!Pălmuirea agravează de obicei lucrurile

Este mai bine să eviți să dai o palmă copilului, mai ales pentru că așa ceva nu funcționează. Mulți copii se folosesc de comportamente negative fie pentru a obține atenție, fie pentru a prelua controlul situației.  Pedeapsa, în acest sens este o dovadă de atenție și, obligându-ne să ne oprim din ceea ce făceam pentru a-i pedepsi, este o modalitate de a prelua controlul. Așadar uneori, pedepsirea îi va încuraja în mod activ pe copii să repete faptele rele. Pălmuirea este un gest  de putere. Este posibil să-l determine pe copil să se supună de frică, dar este probabil că acel copil te va răsplăti cu aceiași monedă  într-o altă situație. Pentru fiecare descurajare există o contrareacție. Pălmuirea alimentează lupta pentru putere; foarte rar reușește să-i pună capăt.