Depresie după naștere

Depresia post natală este un fenomen comun, frecvent și natural. La două sau trei zile după naștere, o parte din noile mama trăiesc ceea ce este cunoscut sub numele de deprsie postnatală. Simptomele presupun iritabilitate, oboseală, tensiune, anxietate, episoade de tristețe, crize de plâns, insomnii, apetit scăzut, sentintimente de neajutorare și deznădejde, sentimentul inadaptării.

În general, această durează de la câteva zile până la două săptămâni. Simptomele de acest tip apar des și la femei care au adoptat un copil sau la unii dintre tați.

Un studiu a arătat că 89% dintre mame; și 62% dintre tați prezintă simptome care sunt asociate cu depresia postnatală (Colins, 1981).  Si schimbările hormonale asociate cu nașterea pot să modifice metabolismul influențează starea psihologică a mamei.

După naștere, apar schimbări importante în compoziția hormonală a femeii (scădere a hormonilor sexuali, tiroidali). Toate aceste schimbări determină reacții depresive.

Alte explicații sunt legate de schimbările oferite de noul statut de mamă. Multe femei pot simți că și-au pierdut independența și că au picat în capcana nou născutului.

Alte femei se pot simți vinovateîn legătură cu nervozitatea pe care o resimt în momentul în care copilul plânge. Sau când nu se simte confortabil.

O parte din mame se pot simți copleșite de responsabilitatea pe care o poartă. Și de faptul că sunt răspunzătoare de viața noului născut.

Teoriile psihanalitice afirmă că factorul principal în depresia postnatală este conflictul inconștient; apărut între experiențele femeii în momentul îm care își asumă rolul de mamă.

Depresia post natală

Cauze care conduc la apariția acestui fenomen:Depresia post natală

  • sentimentul de incompetență ca mamă, ce apare imediat după naștere; când copilul este luat mamei de către personalul medical,  uneori agresiv și brutal. ”Mamei căreia nu i se oferă ocazia să-și țină copilul în brațe imediat după naștere; se va simți devalorizată și incapabilă ca mamă;
  • plânsul persistent al copilului și incapacitatea de a-l alina;
  • destabilizarea ritmului somnului;
  • transformările hormonale ce însțesc și urmează nașterii

O pregătire psihologică a mamei pentru momentul nașterii, explicându-i mamei procesul nașterii, implicațiile sale, transformările ce vor apărea; aceasta va fi securizată afectiv, iar frica și exietatea, ca factori frenatori ai desfășurării travaliului, vor fi diminuate.

De asemenea, este important contactul direct cu copilul, imediat după naștere; care va conferi celor doi sentimentul binelui și al căldurii, sentimentul unei legături unice, vitale și persistente.

  • ”Primele ore de intimitate….sunt de neînlocuit pentru instalarea legăturii simbolice postnatale”. Legătura părinte-copil apare imediat după naștereși constituie prima formă de atașament.
  • Se exprimă printr-o fascinație reciprocă și răspunsuri mutuale; de tipul atingere, sărut, contact vizual, zâmbet.
  • Aceste interacțiuni timpurii contribuie la întărirea și dezvoltarea relației părinte-copil, ce se vor amplifica și mai mult de-a lungul vârstelor.

 

Consiliere parentală  – Cristina M